Atunci când vorbeşti, sau scrii, ori pur şi simplu încerci să prezinţi convingerile personale omului din faţa ta, e corect să te faci înteles, ştiu , dar pe mine ma bântuie des dorinţa de a epata , sau de a-mi lăsa interlocutorul cu gura căscată şi …atât.
Oare acesta este scopul unui dialog ; de a lăsa "knockout "pe celălalt , sau de a-l povoca spre gândire.
Poate ştie ce simţi ,poate gândeşte la acelaşi nivel ca tine ,poate înţelege şi e capabil să îţi ofere o replică , însă vocabularul lui ori nu e la fel de vast ca al tău , ori tupeul, sau lipsa lui, nu îi permite să folosească expresii şi cuvinte mai mult sau mai puţin cunoscute.
Urăsc şi eu întrebările cu echivoc, textele complexe sau persoanele mult prea concentrate pe structurarea lexicală a întrebării , în defavoarea nucelului acesteia. (filozofam involuntar acum)
“-Ştii, atunci când te văd, hemoglobina din interiorul vaselor mele sanguine creşte involuntar la apogeuri platonice!
-Nu-i problemă, şi eu am avut o indigestie de dimineaţă.”
Traducerea
“-Esti frumoasă !
-Ce dracu zici tu acolo?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu