duminică, 19 februarie 2012

That's what I want!


Vreau să fiu profesoară!
Vreau să fiu cântăreaţă!
Vreau să fumez în stilul lui Coco Chanel!
Vreau să iubesc în 1000 de moduri!
Vreau să port o rochie de mireasă cu cristale!
Vreau să cânt la o chitară electrică !
Vreau să conduc un camion!
Vreau să mor şi iubitul să rămană distrus în urma mea!
Vreau să îl sărut pe Colin Farrell!
Vreau sâ trăiesc o sută de vieţi într-una singură!
Nu, nu m-ai inteles, vreau să fiu ACTRIŢĂ!








marți, 7 februarie 2012

Bucăți de aer

         Îmi e teamă de timp. Timpul înseamnă efemeritate, efemeritatea  înseamnă uitare,  uitarea înseamnă pierdere, pierderea reprezintă pustiul, iar o viaţă pustie şi comună…pur şi simplu nu o vreau!
Sunt o adolescentă nebună, pe cale să mă transform într-o femeie…Dumnezeu ştie cum.
Mă văd la 60 de ani în cunoscuta cameră cu 10 pisici… Mă gândesc încă de-acum la numele lor: Tammy, Rosel, Lora, Sasha, Alia… Am înnebunit? Deja?
  Nu  am o stare anume; din multitudinea de cuvinte pe care le-am auzit, nu găsesc nici măcar unul care să mă descrie acum . Mă simt plictisită, dar am totuși chef să fac atâtea; atâtea dar nimic. Vreau să fac ceva scurt şi simplu, care să îmi genereze o mulţumire veşnică. Vreau…
  
       Incă mai cred că am fost trimisă într-o epocă greşită; poate Dumnezeu a încurcat dosarul meu, sau are ceva viruşi în baza de date. Simt că locul meu nu e aici, şi mai simt că m-aş fi simţit minunat acum 60 de ani. Îmi iubesc ţara dar prefer să mă fi născut în Anglia, îmi iubesc prietenii dar prefer să nu mă fi ataşat de ei, îmi iubesc iubitul, mă rog, fostul, dar prefer să folosească benzină în loc de fixativ , şi pe mine în locul oglinzii. Îmi iubesc părintii dar prefer să li se fi născut un geniu în matematică, sau orice altceva, doar geniu să fie. Îmi iubesc profesorii, dar preferam să îmi predea realitatea nu ficţiunea. Mă iubesc pe mine, dar preferam să nu…
Există șanse multe să nu mă integrez în vreo societate, nici acum şi nici în viitor. Nu e problemă, delicventă sigur nu ajung, nu mă văd capabilă să compromit soarta nimănui, dar în schimb, cum naiba se face că oricine din jurul meu o compromite pe a mea?

Nu vă mai mințiți copiii că ne arde țara!

        Nu vă mai mințiți copiii că ne arde țara! Nu vă mai mințiți copiii că ne fură nemții pădurile și pământul. Pădurea crește, iar păm...