Nu vă mai mințiți copiii că ne arde țara!

        Nu vă mai mințiți copiii că ne arde țara! Nu vă mai mințiți copiii că ne fură nemții pădurile și pământul. Pădurea crește, iar pământul nu ne poate fi luat de sub picioare. Nu vă mai holbați ca naivii la ce toarnă ăștia prin televizoare;  să vedeți doar 5% din România noastră. Nu mai credeți tot ce se spune pentru că țara nu moare! Nu ne mai creșteți cu ideea că eșecul nostru ne este pregătit și că orice s-ar întâmplă, suntem niște incompetenți. Nu ne mai mințiți , pentru că adevărul despre țara noastră nu stă în văicărelile noastre, stă în istoria și puterea unui neam glorios. E greu, știm, dar ne place vorba și bârfă mai tare decât puterea și munca. Dacă nu credem în copii, și dacă nu îi învățăm să fie curajoși, pentru ce îi mai creștem?
 Dacă vor crește cu gândul că totul e pierdut, vor pleca tot mai departe și vor face orice să supraviețuiască, iar asta e trist. Dacă vor crește cu gândul că trebuie să fie bine, atunci când vor avea puterea de a schimba ceva, vor schimba totul în mai bine.
          Pesimiști sunt mulți, pentru e că atât, atât de simplu să găsești nod în papură. E atât de simplu să judeci și să arunci cu pietre. Când o să învățăm oare că lucrul ăsta nu o să schimbe nimic?
         E de vină președintele că ne e lene să ne vopsim curțile și să ne îngrijim casele? E vinovat el oare că stau cârciumile pline ochi de triști , dar bătrânii încă sapă câmpurile, sub dogora soarelui?
 E vina președintelui că ne scuipăm profesorii și ne judecăm părinții că nu ne dau și nu ne fac?
 E vina lui că ne place somnul și clubul și porcăreală? E vina lui că ne uităm la toate mizeriile la televizor dar nici nu am auzit de Tezaur Folcloric și Viața Satului ?
 E vina lui că ne place viață la oraș și ne place orice vânt bate din Occident, dar habar n-avem unde zace puterea și originea noastră?
         O să dăm cu pietre în oricine urmează pe scaunu acela - în fruntea noastră - pentru că nu o să avem vreodată puterea de a vedea adevărul, dincolo de Mass-Media . Adevărul e la noi în ogradă, în familie, în curte, în cei ce vin .
 O să spunem de fiecare dată că "o să se aleagă praful!". Dar de 20 de ani parcă așteptăm impactul ăla, și tot nu apare. De ce? Pentru că nu există așa ceva! Nu o să se aleagă niciun praf, nu o să murim de foame pentru că, slavă Domnului, sunt câmpii de arat și grădini de cultivat. Nu ne fură nemții pădurile decât dacă stăm cu mâinile în sân și spunem "jmecherii au vândut pădurile" . Ce e oare mai trist ? Jmecherii ăia sau noi , stând cu ochii închiși și cu mâinile în sân?
        Nu creșteți copii cu teamă! Nu le trebuie smart-phone sau haine scumpe! Le trebuie curaj, școală  și valori!  Nimic nu e greșit în țara noastră frumoasă, doar că e atât ,atât de greu să deschidem ochii și să vedem cât e de binecuvântată!

      P.S. Străinătatatea nu o să fie niciodată o alternativă! Mai devreme sau mai târziu, tot acasă o să venim, și o să schimbăm totul în bine, pentru că nu avem încotro. O să fie bine! Din ce în ce mai bine!