Îmi amintesc de ea ; îmi povestea aşa cuprinsă de el “Închid ochii şi mă trezesc pe planeta Dolly ,una roz , din vată de zahar…
Deschid ochii şi îi văd pe ai lui… este lângă mine , cu mine , al meu , real , palpabil , nebun , unic , altfel , ciudat , complex…EL! “
…dar…atunci când săgetile noastre îşi schimbă direcţia?
“E aşa de complicat să ţin pasul , simt că îl pierd desi am , şi are nevoie de mine.Îl iubesc , jur asta! Dar iubirea mea nu îi ajunge , conduce cu 200km/h în timp ce eu mă străduiesc să merg mult prea regulamentar . Nu ştiu când şi cum am ajuns să îl văd aşa , dar am nevoie de ochii lui veseli , nu mincinoşi”
Si totusi el o aşteaptă , îi cere să rămână cu el încă o oră ,să îi lase încrederea ei în dar, şi să nu îl certe pentru că e conceput imperfect. Ea a uitat că asta a “îndrăgostit-o” de el , dar el nu a uitat niciodată că are nevoie de ea , să rămână îndrăgostită…încă o oră!
Noapte bună Nadara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu