1. Dacă mi-ai fi spus că trebuie să mă tem de mine , îţi spuneam că eşti nebun! Am fugit de oameni , dar nu am fugit niciodată de mine,şi acum mă uit în oglindă şi îmi vine să intru prin ea şi să mă strâng de gât!
Poate unii m-au urât , poate m-ar fi căsăpit la colţul străzii ,dar niciunul aşa tare cum am făcut-o eu cu propria mea mână.
Dacă azi mi-au plăcut glumele proaste ,m-am considerat o împătimită a lor ,şi am uitat că lucrurile acestea trec .Dacă ieri mi-au plăcut stelele ,am crezut că o să rămân suspendată printre ele o veşnicie , am uitat că aţa mea e subţire şi scurtă.Dacă mâine o să îmi placă matematica , o să mă îndrăgostesc oare de un matematician , şi o să îi gătesc fursecuri în formă de cifre?Cum Dumnezeu am reuşit aşa uşor toată încurcătura asta?
2. Vai de capul meu ,vai de capul nostru de fapt… că ne-am îndrăgostit ca doi prostovani şi acum nu ştim cum şi unde să ne mai oprim.Te urăăăăsc , te urăsc de 100 de ori,ba nu ,de 101 …Te urăsc enorm , pleacă…să nu te vad , să….să…să îţi iei dracu toate hainele alea nenorocite din canapeaua mea!
Stai! Ce faci? Pleci? Măcar mai sarută-mă o dată! Acum pleacă! Nuuuuu….!!!
3. Mie îmi e bine lângă tine , mă simt relativ ok ,adică…e minunat să te privesc în timp ce mănânci ,să îti admir mişcările delicate ,butonând telecomanda , să aştept nerăbdatoare să iesi din duş , pentru ca mai apoi să intru şi eu.
-Ştii ce ,iarta-mă…trebuie să te părăsesc?
-Dar de ce ? Nu ţi-am făcut nimic.
-Da ,da...ştiu ,tocmai de asta.Lângă tine sunt predispusă la anchilozare…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu