Ştiu, şi eu sunt ca tine, şi atunci când mama îmi oferă bani "de buzunar" îi arunc pe primele trei perechi de cercei care îmi ies în cale. Ce dacă sunt urâţi şi ce dacă nu îi port ,îmi completează colecţia.
Aiurea...
Azi eram în magazinul acela, doldora de cercei , mărgele şi minuni, iar undeva printre picioarele mele se chinuia o "mogâldeaţă" să ajungă la primul raft. Era o fetiţă cu ochii albastrii, aproape gri, un păr încâlcit, obrajii roşii printre petele murdare şi mâinile mici , mânjite şi ele până la încheietura la fel de murdară.
Se holba la o păpuşă ,doreaâindu-şi atât tare sa o atingă măcar... Dar cine poate face aşa ceva, cu vânzătoarea aia ca o zgripţuroaică.
"Ia mai fato mâna de pe ea că o murdăreşti.Eeeeee..."
Mogâldeaţa respectivă abia dacă avea 3 ani, dar am văzut în ochii ei toată tristeţea unei lumi jalnică şi mai murdară ca o cocină. Îngerul acela de fata nu purta decât o singură vină: "S-a nascut!" .
Nu ştie cine e Moş Crăciun , iar pe masa de sărbători are o felie de margarină şi un pahar de lapte.
Ei au vrut să o ajute, ei sunt colegii mei. Au încercat să strângă hăinuţe şi jucării pentru familia ei şi câteva în plus, dar au reuşit să strângă...o geacă. Mi-a fost ruşine de mine; puteam să îi ajut şi eu, dar am uitat, atât eu, cât şi celilalţi. Dar dacă uită şi Dumnezeu de mine, şi mă năşteam în locul ei...
Da ,ştiu , ai dreptate , aberaţii...dar stii că nu mint. Ajută-o pe Mogâldeaţă...Oferă-i hainele ce ţi-au rămas de când erai mic, sau jucăriile ce le-ai aruncat în sacul din debara. Ea le va preţui de o mie de ori mai mult decât o faci tu! Mă găseşti aici! :*
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere