Bătrâni, la 20 de ani.

    Pe stradă suntem nişte mistere. Pe stradă tipele sexy sunt sexy, oamenii urâti sunt urâți, femeile bătrâne sunt ...triste. Pe stradă suntem ca pe şcena de la teatru, toţi interpretăm un rol, din mers.
    De ce oare m-am găsit tocmai eu să mă întreb cum o fi acel bărbat burtos şi urât, în viaţa de familie? Oare e iubitor cu soţia, oare are copii, oare are un băiat de vârsta mea? Oare cum ar fi dacă aş fi fiica lui?
   De ce ne-a lăsat Dumnezeu pe pământ dacă nu avem nimic extraordinar de dus în spate? De ce să mai ascultăm oamenii dacă nu au poveşti minunate de spus? De ce m-a copleşit lumea şi nu mai sunt un copil visător şi vesel?
   Chiar asa copile, să nu îţi doreşti niciodată să creşti! E o capcană! Singurul avantaj este acela că poţi ajunge la borcanul de dulceaţă de pe raftul de sus. Dar la 20 de ani nu o sa ti-l mai doresti cu atâta ardoare,pentru că...îngraşă!
 Tu simţi că nu mai suntem la fel? Că nu mai vorbim la fel,că nu mai zâmbim la fel. Toţi purtăm o mască, toţi avem ambiţii şi idealuri...
Îmi e dor de mama...
Îmi e dor de cel mai bun prieten din liceu..
Îmi e dor de căsuţa mea , facută chiar de mine din carton. Era ascunsă în pădurea din spatele grădinii...
Îmi e dor de căţelul meu ce s-a născut în aceeaşi zi cu mine, şi care a murit acum 5 ani, de bătrânețe...
Îmi e dor de desenele animate de pe TVR2, de la ora 14.
Îmi e dor de fiorul primului zâmbet din partea băiatului ce îl plăceam de la gradiniţă.
Îmi e dor noaptea de Crăciun în care adormeam pe o pernă sub brad, împreună cu fratele meu.
Îmi e dor să o vad pe mama nervoasă ca am spart vaza de la naşa, şi nu deprimata că banii nu ne mai ajung, si eu nu voi avea Iphone 5 , cum au colegii mei. (Stai linistită mamă, nici cea mai inaltă tehnologie nu o sa înlocuiască vreodată parfumul părului tau, şi inima ta caldă!)


            Lumea e nebună, e prea inteligentă pentru mine, e modernizată şi tehnologizată până în buricul degetelor...eu nu pot tine pasul cu ea.
 Îmi e dor de mine...
  Lumea mea nu avea reguli, discuţiile se purtau sincer, şi nu mă întreba nimeni care este
rolul virgulei în propoziţie. Păpuşile erau simple jucării, de multe ori prea scumpe pentru bugetul nostru. De ce acum sunt modele pentru tinere?
Masina era o dacie alba,fara vreun Q,X,Y,Z...
Cea mai buna mancare o facea bunica mea. pe vatra , în curte, şi jur că nu o concura nici KFC, nici MCDonald's.
Nu vin dintr-o generaţie apusă, am doar 20 de ani, dar am obosit!
 Nu mai vreau să evoluez, să cresc, să ating apogeul cunoaşterii. Îmi ajunge!Mereu m-am mulţumit cu puţin.
Vreau să am o casă frumoasă, lângă o gradină, şi un lac în apropiere... Vreau un barbat care să mă iubească, să fie frumos, înalt, nu chiar ca Superman , în Man of Steel, dar în orice caz...
Vreau o viaţă ca într-un roman de dragoste... Oare au mai rămas naufragiaţi ca mine în lumea asta?
Daţi un semn vă rog!În cazul în care nu aţi plecat la Mall, să măncaţi..